Interviu cu Cristinne C.C. autoarea romanului „Ephialte – Începutul unui Coșmar (Cartea întâi)”

Absolutul meu entuziasm față de „Ephialte” îl cunoașteți deja, după ce m-am declarat o fană înfocată a seriei AICI. Mi-am adunat curajul și am rugat-o pe Cristinne să ne dea mai multe detalii, rugăminte la care a avut bunăvoința de a-mi răspunde. Interviul s-a dovedit extrem de interesant, Cristinne a împărtășit cu noi câteva sfaturi, secrete și viitoare proiecte. Lectură plăcută !

Anny: Mulțumesc frumos pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la întrebări și ți-ai făcut timp pentru noi. Pentru cei care nu au avut ocazia să te cunoască, sau să îți cunoască munca, ce le-ai putea spune?

Cristinne: Întotdeauna am găsit ciudat și dificil să vorbesc despre mine, să mă descriu. Sunt convinsă că, de cele mai multe ori, părerea pe care o avem despre noi înșine, diferă de cea pe care și-o formează cei cu care interacționăm. Am să incerc, totuși, să mă “prezint”.

Sunt o persoană ce pune multă pasiune în tot ceea ce face. Cred cu tărie că nu trebuie lăsată nicio clipă să zboare pe lângă noi fără să o trăim intens. Îmi plac oamenii în general. Îmi place să vorbesc, să citesc și să râd. Sunt foarte curioasă din fire, iar răbdarea îmi lipsește cu desăvârșire.

M-am născut și am crescut lângă Marea Neagră. Am avut, în consecință, o copilărie extrem de frumoasă. Sunt o persoană privilegiată pentru că am părinți foarte calzi, care mi-au oferit multă libertate și mi-au respectat întotdeauna alegerile, oricât de inexplicabile li s-au părut la momentul respectiv.

Nu am frați ori surori, dar am o groază de prieteni, mulți dintre ei încă din copilărie.

Către minunata lume a cărților, tata a fost cel ce mi-a deschis drumul. Am avut norocul să mă bucur de o cameră a mea personală de când mă știu și toată copilăria mea, unul dintre pereții camerei mele a fost ocupat de o imensă bibliotecă. Am citit și-am visat cu ochii deschiși la poveștile descoperite în biblioteca mea toată copilăria și adolescența. Tot de pe atunci am descoperit că am propriile povești și cuvinte ce mi se învârtesc prin cap și, m-am apucat să le aștern pe hârtie. Mai am și acum caiete întregi scrise de mine. Proză, poezie, piese de teatru. Am și vreo trei jurnale, în care am scris, cred, că de pe la 12 ani. Este absolut incredibil să-ți citești gânduri de la o asemenea vârstă. Adorabil.

Am acum o familie frumoasă, un soț minunat și două fete (niște creaturi perfecte, cu puteri magice și abilități de manipulare absolut incredibile), un câine pe nume Cafeluță și un motan pe nume Blanche.

Sunt de profesie avocat și practic această meserie cu aceeași plăcere pe care o am și pentru scris.

Cam atât despre mine. Restul, să spună alții.

 

Anny: Am observat că mulți autori de la noi se îndreaptă mai mult spre genuri ca dragoste sau trivialități pe care le complică, însă tu ai ales să creezi o cu totul altă lume înglobată în a noastră. De ce fantasy?

Cristinne:  Am citit toate genurile de proză. Am citit poezie. Am citit filosofie. Dar, din totdeauna m-am simțit atrasă de poveștile fantastice. Mereu am visat cu ochii deschiși, am căutat magie în lucrurile din jurul meu și am fost fascinată de tot felul de lucruri ce depășesc barierele unei realități percepute cu ochiul liber.

Tot ceea ce am scris până acum a fost, în primul rând, pentru mine. Nu a existat niciodată pentru mine un moment în care să-mi spun: “Voi scrie o poveste fantastică!”.

De altfel, nu am scris numai povești fantastice. Se întâmplă ca seria Ephialte să fie povestea care și-a dorit să apară prima în lume. Sunt foarte atașată de lumea acestei cărți și am de gând să nu mă opresc până nu “spun” tot ce am de spus despre ea.

 

Anny: Știu că Ephialtes a fost un trădător al propriei case, care a ajutat dușmanii în speranța unei recompense. Așa că întrebarea vine natural, de ce Ephialte?  Este un nume destul de neobișnuit

Cristinne: Ephialtes, cel care l-a trădat pe Leonidas la Termopile, este într-adevăr mai cunoscut decât creaturile mitologice ce poartă același nume și care au inspirat într-o măsură creaturile din cartea scrisă de mine.

Aici se regăsește sursa inspirației. Există și o poezie, aparținând lui A. E. Stallings, care se numește The Modern Greek for „Nightmare” Is „Ephialtes”. Pentru cei ce nu au citit primul volum, titlul cărții, “Începutul unui Coșmar”, va căpăta un alt sens. Ideea de bază de la care am pornit are legătură cu energia pe care noi, oamenii, suntem capabili să o producem, atunci când, dintr-un motiv sau altul, ne este insuflată o teamă intensă. Sunt mai multe elemente care au cotribuit la descrierea creaturilor/ființelor din Ephialte, dar nu pot să detaliez acum pentru că aș dezvălui anumite aspecte ce urmează să fie determinante în volumele viitoare.

 

Anny: Există o dată de lansare pentru următorul volum? Ne poți da câteva detalii în privința lui?  Personal, de-abia aștept. 

Cristinne: Volumele II și III ale seriei sunt scrise. Cu toate acestea, o dată concretă de publicare a următorului volum nu există la acest moment, întrucât sunt mai multe persoane implicate în acest proces. Perioada probabilă în care va fi lansat al doilea volum al seriei este începutul anului viitor.

 

Anny: Majoritatea scriitorilor au momente preferate ale zilei în care scriu, la fel ca diverse tabieturi. Ale tale care sunt?

Cristinne: Nu am avut niciodată până acum astfel de momente preferate. Atunci când încep să scriu, aproape că dispare totul în jurul meu. Mă cufund în totalitate în poveste. Pierd noțiunea timpului și, de multe ori, uit să și mănânc sau să beau apă. Nu prea rămân receptivă la nimic. De cele mai multe ori, am căștile la urechi și ascult o selecție de melodii care mă inspiră pentru stadiul în care mă aflu cu povestea respectivă.

Acesta este și motivul pentru care îmi aleg perioada în care scriu, astfel încât să îmi pot permite timpul necesar să aștern toată scena/dialogul/fragmentul pe care îl am în cap.

 

Anny: Știi deja câte volume va avea Ephialte? Există alte cărți/serii în pregătire?  

Cristinne: După cum am spus, seria Ephialte va avea trei volume. Cu toate acestea, datorită numărului impresionant de persoane care și-au arătat interesul și curiozitatea vis-a-vis de Victor și Umbrele sale, am decis să atașez seriei și un volum dedicat acestui personaj. Îmi doream oricum să îi scriu povestea, dar nu intenționam să fie o carte, ci mai mult o scurtă povestioară. Discutând cu o prietenă care a citit toate cele trei volume, am descoperit că sunt multe de spus și de explicat cu privire la acest personaj și creaturile din care face parte.

De asemenea, va mai exista și o carte dedicată lui Marcus, fratele mai mare al Alisiei.

Cele două cărți se vor încadra în aceeași lume a Ephialtelor și vor fi publicate după ultimul volum din serie.

 

Anny: Cum a fost trecerea de la scriitor la autor? Ai avut emoții?  

Cristinne: Am avut foarte mari emoții și am în continuare. Ca să fiu sinceră, sper să nu dispară niciodată acest sentiment. Să nu mă “obișnuiesc cu el”, cum se spune. Mi-aș dori ca fiecare carte pe care o voi scrie de acum înainte și pe care mă voi decide să o public să-mi provoace aceleași emoții, același entuziasm.

 

Anny: Citești mult? Ne poți spune un autor preferat,  o recomandare de lectură, care te-a influențat în vreun fel de-a lungul vieții? 

Cristinne: Am citit și citesc în continuare ori de câte ori prind ocazia și cam orice gen literar. Sigur că am o slăbiciune pentru poveștile fantastice, iar această afinitate s-a oglindit și în ceea ce scriu.

Am câteva cărți pe care am simțit nevoia să le recitesc, iar două dintre ele, în mod special. Ador Marile Speranțe a lui Charles Dickens și Portretul lui Dorian Gray, a lui Oscar Wilde. Nu pot spune că mi-au influențat viața, dar nu obosesc niciodată să le recitesc, în întregime sau doar paragrafe.

Înfara acestora, citesc tot ce îmi pică în mână. Singurele excepții pe care le fac sunt cu privire la acele texte de genul: “10 moduri de a…” și orice poate fi încadrat ca generalizare ori are caracter strict comercial, scrieri doar cu scopul de a fi vândute.

 

Anny: Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o ca scriitor?

Cristinne: Ca scriitor, nu îmi dau seama dacă pot spune că am învățat vreo lecție. Ca autor, însă… Cu totul altă poveste. Atunci când scrii și păstrezi cuvintele tale doar pentru tine, este, dupa părerea mea, doar o modalitate de a-ți pune în ordine ideile, gândurile, imaginile din minte. Dar atunci când te hotărăști să publici, ei bine, lucrurile se schimbă. Devii brusc responsabil pentru ceea ce scrii. Cuvintele tale vor atinge sufletele altor persoane, dar o pot face într-un mod plăcut sau dimpotrivă. La fel cum reacția lor la ceea ce tu comunici prin poveștile tale, poate deopotrivă să îți dea aripi ori să te provoace să te îndoiești de propriile calități.

 

Anny: În încheiere, poți da un sfat cititorilor? Dar celor care scriu, sau ar vrea să scrie, dar nu au curaj? 

Cristinne: Nu mă consider îndreptățită să dau sfaturi cititorilor. Prin însăși definiția acestei calități (“cititor”), fiecare dintre noi are posibilitatea de a-și forma o părere ori de a lua o decizie.

Citești? Înveți, te documentezi, gândești, visezi. Trăiești o mie de vieți.

Celor care scriu, le pot transmite doar să nu se oprească. Lumea asta nu va fi niciodată saturată de povești ori de cuvinte scrise. Cărțile și arta sunt, până la urmă, zestrea pe care o lăsăm în urma noastră, copiilor și generațiilor viitoare.

Celor care își doresc să scrie, dar nu au curajul să o facă, pot să le ofer doar propria experiență ca  exemplu. Nu este greu să scrii. Este greu să arăți lumii ceea ce ai scris. Fie că este nesiguranță pe propriile abilități literare, fie că este teamă de expunere, ori bănuiala că vei fi judecat pentru cuvintele tale, toate acestea sunt temeri reale și justificate.

Dar, uneori, e păcat să nu riști. Pentru că sunt puține lucruri pe această lume care pot oferi satisfacție și exaltare similare cu momentul în care descoperi și alte persoane fascinate de povestea pe care ai scris-o. Și, în opinia mea, aceste sentimente merită riscul.

„Ephialte” găsiți aici:

Quantum publishers

Elefant.ro

Libris.ro

Ca de obicei, lectură făină și să fiți iubiți !

Anny.