Inima mea și alte găuri negre, Jasmine Warga

Autor: Jasmine Warga

Nr. pagini: 328

Copertă: Broșată

Anul apariției: 2017

Aysel, o adolescentă de șaisprezece ani pasionată de fizică, este obsedată să-și planifice sinuciderea. Cu o mamă care nici nu o poate privi fără să se cutremure, colegi răutăcioși și un tată a cărui crimă a dat peste cap micul oraș, Aysel este pregătită să-și transforme „energia potențială” în neant.

Este doar o problemă, însă: Aysel nu e convinsă că are curajul s-o facă singură. Dar odată ce descoperă un site cu o secțiune care se cheamă Parteneri pentru Sinucidere, Aysel crede că a găsit soluția: un adolescent cu pseudonimul FrozenRobot (aka Roman), bântuit de o tragedie de familie, își caută și el partener.

Deși Aysel și Roman nu au nimic în comun, în scurt timp ajung să-și găsească fiecare locul în viața distrusă a celuilalt. Pe măsură ce planul lor de sinucidere începe să capete contur, Aysel se întreabă dacă într-adevăr vrea să meargă până la capăt. În cele din urmă, ea trebuie să aleagă între dorința de a muri și încercarea de a-l convinge pe Roman să trăiască, pentru a-și descoperi „energia potențială” împreună. Numai că Roman ar putea să nu se lase convins.

Herg Benét este una din editurile care m-a bucurat și dezamăgit în egală măsură, dar de data asta trebuie să spun că nici măcar nu am citit descrierea și am ales cartea după copertă și titlu, care mi s-au părut extrem de interesante.

Așa am cunoscut-o pe Aysel, o adolescentă cu probleme, pe fondul trecutului familiei ei. Încercarea ei de a se integra și de a schimba părerea lumii și felul în care o privesc oamenii pare fără rezultat. Decizia de a se sinucide vine cumva spontan și natural, din cauza a tot ceea ce a trăit.

Faptul că are nevoie de un partener ne spune de la început că nu este suficient de dură pentru asta, că încă există speranță.

Cu ajutorul ei și a lui FrozenRobot trecem prin nesiguranța adolescentină din două perspective în aparență complementare, dar asemănătoare în esență.

Mi-a plăcut mult modul în care a fost scrisă, sunt de părere că acesta a fost motivul pentru care am dus-o la final, pentru că acțiunea în sine este ușor previzibilă.

O recomand cu drag, atât pentru a ajunge să apreciem ceea ce avem bun în jurul nostru, indiferent cât de puțin ar părea, cât și pentru a reuși să înțelegem suferințele celor mai apropiați.

Atât despre „Inima mea și alte găuri negre”, restul va trebui să îl aflați voi.

Lectură faină și să fiți iubiți !

Anny.