Autor: Cristina Oțel
Nr. pagini: 384
Copertă: Broșată
Anul apariției: 2016
Sorina este o adolescentă atipică.
Uneori uită.
Uneori își pierde cunoștința.
Uneori se sufocă.
Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.
Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?
Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.
I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?
Am ales această carte strict pentru faptul că împart numele cu protagonista și n-am mai întâlnit asta până acum. Nu auzisem de ea înainte, iar acum nu înțeleg de ce, pentru că pe mine m-a distrus.
Cunoaștem personajele unul câte unul, fără însă a afla cum se leagă sau care este povestea lor completă, nici măcar cea a protagonistei.
Scrisă atât de contemporan și colocvial, e imposibil să nu te prindă prin sarcasmul, glumele și atitudinea atât de realist surprinse ale adolescenților, împreună cu dramele lor.
Apar discrepanțe pe câteva planuri care ridică întrebări în legătură cu Sorina și Adrian, însă răspunsul nu ni se dezvăluie decât la final, când personal, înainte de ultimele pagini am luat o pauză, doar ca să procesez tot ceea ce tocmai citisem. Plină de umor, pasiuni ascunse și drame copilărești, ai impresia nu că citești, ci că ești parte din gașcă și cumva, opinia ta pare că este auzită și primește răspuns.
Întrebarea mea rămâne, de ce nu am auzit până acum de ea? Pentru că nu merită să rămână pierdută pe vreun raft, „Felinare stinse” are nevoie de mai multă promovare. Așa că, dacă nu ați citit-o până acum, vă invit să o faceți.
Pe alocuri emoționantă, pe alocuri amuzantă, împletește contemporanul cu misterul în mintea unei adolescente plină de întrebări, regrete și cu o imagine despre sine pe care sunt sigură că mulți dintre noi au avut-o, nejustificat, a reușit să trezească în mine emoții pe care nu le credeam posibil de atins printr-o carte.
Dacă ar trebui să o clasez într-un top, ar fi în primele 5 recomandări, cu siguranță.
Mi-a plăcut modul în care au fost construite personajele, cu bune și rele; deși interacțiunea dintre ele mi s-a părut un pic forțată la început, am prins drag de ele și am ajuns să înțeleg unele aspecte spre final, când toate firele se leagă și toate adevărurile ies la iveală, fie ele obiective sau subiective.
O recomand cu drag tuturor, pentru că toți am fost (sau vom fi) și vom rămâne un pic adolescenți, indiferent câți ani vom avea.
O găsiți pe siteul Editurii Quantum, AICI.
Atât. Lectură făină și să fiți iubiți!
Anny.
Anny's Secret spot 