Suflete pereche de Cecelia Ahern


Autor: Cecelia Ahern

Nr pagini: 416

Coperta: Broşată

Anul aparitiei: 2011

Rosie şi Alex – cei mai buni prieteni sau suflete pereche? Din copilărie, Rosie şi Alex au fost mereu împreuna, la bine şi la rău. Dar deodată , sunt nevoiți să se despartă, atunci când Alex şi familia lui se mută în America. Rosie se simte pierdută fără el. Apoi, tocmai când e pe cale să plece la Boston, pentru a fi alături de Alex, primește niște vești care îi schimbă viața și care o vor ține acasă, în Irlanda. Legătura magică dintre ei rămâne, dar oare poate supraviețui prietenia lor, anilor şi kilometrilor distanța – ca şi unor noi relații? Şi mereu, în sinea ei, Rosie se întrebă dacă nu le este menit să fie mai mult decât doar buni prieteni. Interpretările greșite, întâmplările neprevăzute sau, pur şi simplu, ghinionul i-au ținut departe, până acum. Vor risca ei oare totul – inclusiv prietenia – pentru adevărata dragoste? Ce răsturnări de situații şi ce surprize le rezervă soarta de data asta …?

„O poveste înduioșătoare şi captivantă despre iubire şi prietenie.”, Company

Cecilia Ahern ne prezintă în această carte, povestea de dragoste, într-un fel imposibilă din punctul de vedere al multora. Personajele principale, Alex şi Rosie, sunt prieteni din copilărie, povestea lor începând de la vârsta de 5 ani.
Dialogul dintre personajele principale dar şi dintre restul personajelor nu este un dialog direct; cartea este structurată în mesaje, scrisori sau chiar email-uri, primii ani din viata personajelor trecând oarecum repede.

Eu, sinceră să fiu, nu auzisem de această carte, însă într-o seara când voiam să mă uit la un film, am auzit de acest film, “Love, Rosie” despre care am auzit recent că este adaptat după această carte. Am decis să citesc mai întâi cartea, iar cu câteva zile în urmă am văzut şi filmul. Vi-l recomand şi pe acesta cu mare drag, însă filmul este destul de diferit de carte aşa că nu este neapărat o ordine în care să le luați.

Destul despre film, să revenim la minunata carte, eu sinceră să fiu la început, în primele pagini nu am fost atât de încântată de ea, dar, pe parcurs, cu cât citeam mai mult, nu mă mai puteam dezlipii de ea. Cecilia Ahern s-a jucat cu sentimentele mele pe tot parcursul carții, în timp ce citeam am experimentat foarte multe stări, de la micile glumițe, care mă faceau să râd cu lacrimi, până la momentele triste, în care lacrimile mă încercau şi mă lăsau fără speranță. Pot spune că am suferit şi o mică depresie, însă nu o să vă spun de ce, vă las pe voi să aflați, vă spun sigur, în cazul în care sunteți adepții cărților romantice, nu aveți cum să nu vă îndragostiți atât de personaje cât şi de poveste.

Atât şi cu prima mea recenzie, lectură plăcută şi bucurați-vă de viață!

~ Maimuțica bibliofilă ~

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s