Unghere și Cotloane de Jessica Lawson


res_61838ddce676d18af18e91bf2793de60_450x450_lv5v

Autor: Jessica Lawson

Nr. pagini: 361

Copertă: paperback

Anul apariției: 2016

Acest roman polițist amuzant și emoționant — o combinație între „Charlie și fabrica de ciocolată” și jocul Clue — urmărește aventurile prin care trec șase copii într-un conac plin de mistere și poate chiar și de bani.

Blânda și timida Tabitha Crum, fiica unor părinți neglijenți, nu are niciun prieten cu excepția șoricelului Pemberley pe care îl iubește nespus. Într-o zi, primește una din cele șase invitații la moșia de la țară a înstăritei Contese Calmilla DeMoss și din acel moment viața ei se schimbă.

După ce ajung la conac — o clădire impunătoare, în care se petrec tot soiul de lucruri inexplicabile —, copiii descoperă că Înălțimea Sa Contesa ascunde un secret teribil, după care încep să dispară unul câte unul. Inspirată de romanele ei polițiste favorite și avându-l pe Pemberley ca partener, Tabitha încearcă să rezolve cazul și să-i salveze pe ceilalți copii, care s-ar putea să devină primii ei prieteni adevărați.

Cititorii vor fi fascinați de surprizele și descoperirile neașteptate care îi așteaptă în fiecare capitol. — Bookpage

Nu pot pune un singur adjectiv pentru cartea asta. A avut mister, a fost frumoasă, a avut întorsături de situație cu grămada. Credeai ceva, aveai deja un sfârșit de poveste, dar nu chiar, nu știai la ce să te aștepți, dar în același timp știai. Nu știu cum să explic asta. Voiai ca personajul să ajungă până la final, dar nu voiai pentru că știai că nu i-ar fi fost bine.
A fost primul roman polițist pe care l-am citit de la început până la sfârșit. Nu știu de ce până acum nu puteam să le termin. Presupun că nu aveam răbdarea necesară. A fost printre puținele cărți care m-au făcut, la un moment, să nu mai însemnez cartea. Am intrat în poveste și nici citatele pe care ar fi trebuit să le subliniez nu m-au mai scos. Am trăit cu personajul toate sentimentele, am ajuns la un punct când plângeam. Da, a fost un moment la care am plâns ca un bebeluș. Ca mai apoi să aflu că e o întorsătură de situație. Ironic…

La sfârșit, când am aflat ce și cum, eram gen „Ow, nu!” pentru că aflasem ceva despre personajele pe care le voiam împreună. Și ce aflasem nu îi mai putea face un cuplu. Da, logic că nu aș fi văzut o relație în momentul ăla, dar dacă autoarea ar fi decis să facă o continuare în care personajele să fi fost mai mari, mi-aș fi dorit din toată inima ca cei doi să fie împreună. Dar, ce să vezi… Încă o întorsătură de situație!

Cu toate că finalul mi-a împiedicat orice speranță în legătură cu asta, mi-a plăcut. O recomand cu toată inima pentru că este un roman care te ține prin paginile sale, iar atunci când termini cartea îți dorești mai multe.

fragmente din carte

„Pentru un moment, doar pentru o clipită, nesupunerea pluti în aer ca o clătită cu unt, așteptând să fie înhățată și înfulecată.”

„Vrei să te iubim, așa e? Tabitha Crum, iubirea trebuie câștigată, nu oferită oricui, la întâmplare, ca și cum ar fi o infestare de purici.”

„(…) ce bine ar fi dacă viața ar fi ca într-o carte și aș putea să aleg eu însămi rolul pe care îl voi juca.”

„Perechile de lebede băieți și lebede fete rămân împreună toată viața, spuse Viola cu un zâmbet blând. Știți, contesa nu s-a mai măritat niciodată după ce soțul ei a murit. Mi se pare incredibil de dulce și romantic.”

-crina

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în blogging, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s