Născută din fum şi os, Laini Taylor

Autor: Laini Taylor

Nr. pagini: 400

Copertă: Broşată

Anul publicării: 2016

„Aveți în față o poveste despre descoperirea adevăratei identități, scrisă cu mult fler, dar şi cu o notă de umor… [Este] bine spusă şi foarte atent temporizată, stârnind întrebări surprinzătoare despre noțiuni ca încredere, trădare, apartenență şi aşteptări.” — The Los Angeles Times             

Pe întreg pământul, urme negre de mâini, imprimate cu foc, apar pe mai multe porți. Sunt ale unor creaturi străine, înaripate, care s-au strecurat în această lume printr-o despicatură din cer.

Într-o dugheană veche şi întunecată, proviziile de dinți omeneşti ale unui diavol scad periculos. Iar pe străduțele întortocheate, întunecate şi misterioase ale Pragăi, o tânără elevă de la Liceul de Artă e pe cale să fie prinsă într-un crâncen război coborât din altă lume.

Ea este Karou. Îşi umple caietele de schițe cu portrete de monştri, care poate că sunt sau nu sunt adevărați. Obişnuieşte să dispară în mod misterios pentru a îndeplini unele „comisioane”; vorbeşte multe limbi – nu toate omeneşti, iar părul ei, de un albastru aprins, chiar aşa îi creşte. Oare cine este ea? Întrebarea aceasta nu-i dă pace, dar tocmai este pe cale să afle răspunsul.

Când unul dintre străini – frumosul Akiva, chinuit de amintiri întunecate – dă cu ochii de ea, pe o alee din Marrakech, rezultatul este sânge şi explozie de lumina astrală, secrete dezvăluite şi o dragoste cum numai în stele poate fi scrisă, ale cărei rădăcini sunt adânc implantate într-un trecut nemilos şi dureros. Va ajunge, oare, Karou să regrete c-a aflat adevărul despre ea însăşi?

Un roman palpitant, exotic şi misterios. M-a captivat încă de la primele pagini. Laini Taylor a reuşit să contureze personajele cu atâta precizie, încât m-a făcut să mă simt în pielea personajului şi să trăiesc totul până la cel mai mic detaliu nesemnificativ.

Încă de la început am început s-o îndrăgesc pe Karou, apoi şi pe preafrumosul Akiva. Împreună formează un cuplu inseparabil şi uşor de îndrăgit. Mie, una, chiar mi-ar plăcea să am părul albastru, ba chiar să îmi crească aşa. Nu mă pricep la desen şi îmi doresc mult să îmi pun ideile pe foaie prin intermediul desenului, ceea ce este cam imposibil pentru mine. Tot ce pot să fac pentru a-mi satisface imaginația este să citesc şi să vizionez filme. 

Mi-aş dori un film foarte bun bazat pe această serie. Şi dacă s-ar face un film, sper din tot sufletul să nu fie o bătaie de joc, aşa cum au fost majoritatea filmelor făcute după cărți minunate.

Mi-ar plăcea să am în viitor un iubit ca Akiva, dar este cam imposibil, aşa că pot să sper până la bătrânețe citind.

Când eram la începutul cărții, eram toată un zâmbet, iar când am ajuns la sfârşitul cărții eram şocată. Mă holbam la perete minute în şir şi îmi spuneam: „Cum e posibil aşa ceva?”. Apoi iar reciteam paragraful respectiv şi tot nu îmi venea să cred.

Există şi un al doilea volum, care se numeşte „Vremuri de sânge şi străluciri de stele.”. Abia aştept să îl citesc, deoarece mă aşteaptă nerăbdător în raft.
„Karou era, pur şi simplu, răpitoare. Cu piele catifelată şi cu picioare lungi, cu părul lung azuriu şi ochii unei stele de cinema din perioada filmului mut, se mişca precum un poem şi zâmbea precum un sfinx. Fața ei nu numai că era frumoasă, dar era şi plină de viață, cu privirea totdeauna scânteietoare şi luminoasă, şi avea un fel de a-şi lăsa capul un pic într-o parte, ca o pasăre, cu buzele strânse, în timp ce ochii ei negri jucau vioi, un gest care sugera secrete şi mistere.”

Yato