Zona Zero, Lavinia Călina


Autor: Lavinia Călina

Titlu: Zona Zero

Nr. pagini: 240

Copertă: Broșată

Anul apariției: 2017

Editura: Librex Publishing

„Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului ei la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul.

Lupta pentru supraviețuire a început!

Încă de la primele pagini, cartea aceasta m-a atras. Autoarea descrie atât de bine suferința personajului principal, Elena, în momentul în care soțul ei, al cărui nume nu ni-l dezvăluie, moare din cauza unui virus. Atunci a fost momentul când sufletul Elenei s-a schimbat:

„Stătea întinsă pe podeaua rece, iar trupul lui transpirat era în brațele sale. Își tot spunea în sine că trebuie să fie tare. El avea să moară curând, iar ea își dorea ca el să pășească în următoarea lume cu imaginea unei femei puternice. Nu voia să o țină minte ca fiind o persoană slabă, emotivă, voia să-i ofere acest ultim dar înainte de a se despărți definitiv. În relația lor el fusese mereu cel tare, cel de care ea se sprijinea la nevoie, cel care îi oferea sprijin, iar acum ea era nevoită să fie tare. Singura problemă era că habar nu avea cum să facă asta.”

În anumite secvențe ale cărții, autoarea ne prezintă amintiri frumoase de-ale Elenei petrecute cu soțul ei:

„Toți trei râseră, iar ospătărița le așeză cafelele în față, apoi se retrase, oferindu-le celor doi puțină intimitate. Elena își turnă laptele în cafea și observă că el nu-și lua privirea de la ea. Ochii îi erau calzi și blânzi, iar în ei se putea citi tot respectul și admirația pe care o avea pentru soția lui.”

După câțiva ani de la moartea soțului ei, timp în care intră într-un grup care se luptă pentru supraviețuire, se întâlnește cu doi frați: Vlad și Vanessa. Aceștia au un alt mod de gândire față de Elena și nu se înțeleg.

Paraziții, niște creaturi care odată ce te ating, te transformă în unul de-al lor, sunt groaznici. Sunetul pe care îl scot, mersul lor, felul cum mănâncă… totul este înfricoșător la ei. Mai înfricoșător este să te gândești cum ar fi să te muște și să devii și tu un parazit. Ce bine că nu există așa ceva în viața reală:

„Mirosul. Mirosul îi înnebunea. Îl puteau simți în adierea vântului, se propaga printre frunzele copacilor și îi învăluia, îi amețea, îi ademenea și îi trezea din nou la viață. Prima dată îl simțiseră în toiul nopții și umblaseră de nebuni prin vale fără a găsi nimic. Se târâră pe unde vedeau cu ochii, își făcuseră loc printre crengi, rupseră tufele ce le stăteau în cale, dar nu găsiră nimic. Unii dintre ei se trântiră la pământ și urlară, alții loveau frunzele, iar vreo câțiva se învârteau în cerc.”

Pe parcursul acestei cărți, Elena își face și prieteni și dușmani. Nici nu mai știi care este prietenul sau dușmanul, tocmai pentru că se dovedește că uneori dușmanul îți poate deveni prieten, în timp ce prietenul îți devine dușman. Lavinia Călina are arta de a te face confuz, să iubești și să urăști personajele în același timp. Îți vine să le îmbrățișezi, apoi să le dai cu ceva în cap. Obstacolele cu care se confruntă Elena nu sunt deloc ușoare. Dar ce se va întâmpla între Elena, Vlad și Vanessa? Vor continua să fie dușmani sau se vor alia? Veți afla doar citind cartea.

Vreau să vă prezint și câteva citate din această carte care mi-au captat atenția:

Înțeleg, nu i-ai spus nimic, dar crede-mă pe cuvânt ca femeia aia nu aduce decât necazuri. Te înșală cu atitudinea ei de om lovit de soartă, ți se bagă sub piele, iar când crezi că sunteți prieteni te trădează fără să clipească.”

„Mâna fetei căzu moale la pământ. X privi pentru ultima dată cerul. În ziua aceea era mai frumos și mai liniștit ca niciodată. Momentul ei de admirație a fost unul scurt. Elena apăsă trăgaciul, iar durerea din corpul fetei dispăru pentru totdeauna.”

În acest ultim citat, am preferat să pun X în locul numelui fetei, tocmai pentru a nu da spoilere. Sper că v-am făcut curioși. ^-^

Yato

Reclame

Despre gabrielarusu935

Ador să citesc.
Acest articol a fost publicat în blogging, Librex, recenzie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s