Anny: În primul rând, mulțumesc frumos pentru timpul acordat! Pentru cei care nu au apucat încă să îți cunoască munca, ai câteva cuvinte introductive despre tine sau “Oraşul îngerilor”, o introducere în lumea ta?
Mihaela: M-am intrebat cum ar fi dacă aș scrie un roman fantasy care să aducă în prim-plan trăirile personajelor. Și așa s-a născut această serie dark fantasy romance, în care vampirii nu se hrănesc cu sânge ca în filmele hollywoodiene, ci cu emoții negative.
Anny: Cum a fost trecerea de la scriitor la autor? Te-ai simțit descurajată de piața românească de carte?
Mihaela: Din păcate, romanele fantasy nu se vând foarte bine aici, în România. Desigur, nu mă refer acum la acele serii foarte cunoscute, după care s-au făcut filme și care se vând datorită publicității agresive de care se bucură. Aproape orice carte ajunge bestseller în aceste condiții.
Anny: “Oraşul îngerilor” este un flux continuu de informație dinamică și răsturnări de situație. Ne poți spune cum a luat naștere ?
Mihaela: Unii au spus ca primul volum nu a avut destulă acțiune. Prin urmare, cred că e o chestiune de percepție. După cum am spus, am vrut să scriu o carte fantasy mai altfel. Știam că s-au scris mii de cărți fantasy cu îngeri, demoni și alte năzdrăvănii. Și atunci, m-am gândit să construiesc o poveste care să fie axată pe sentimente și pe relațiile dintre personaje. Pentru că, până la urmă, îngerii și demonii fac parte din noi, iar câmpul de luptă e propria noastră minte.
Anny: A evoluat vreun personaj independent de voința ta? Ai simțit că îți vorbește el ție, în loc să îi insufli tu viață?
Mihaela: Da, și acel personaj e Ema, din volumul trei al seriei Orasul Îngerilor. Acea carte s-a scris singură; am avut senzația că personajele au pus stăpânire pe mine. Și de aceea, pot să spun că Doamna Umbrelor e volumul meu preferat. De altfel, până nu-l citești, nu prea ai cum să înțelegi Îngerul întunecat, fiindcă unele lucruri le-am dezvăluit abia în ultimul volum.
Anny: Ce urmează? Există proiecte în pregătire, poate o nouă serie?
Mihaela: Da, acum lucrez la un roman de sine stătător. E un heroic fantasy care cuprinde toate ingredientele acestui gen: magi, bătălii, erinii, tărâmuri fascinante.
Anny: Cum îți păstrezi muza aproape? Ai anumite tabieturi sau condiții care trebuie îndeplinite pentru a putea să scrii, sau o poți face de fiecare dată când te hotărăști?
Mihaela: Trebuie să fie liniște în cameră pentru a mă putea concentra. Dar chiar și-așa, nu am tot timpul inspirație.
Anny: Cei mai mulți scriitori preferă un moment al zilei pentru a scrie. Tu ai anumite intervale în care simți că ești într-un maxim creativ?
Mihaela: Pot să scriu în orice moment al zilei, cu condiția să fiu odihnită.
Anny: Cine este cel mai mare critic al tău?
Mihaela: Eu însămi sunt cel mai mare critic al meu. Sunt perfecționistă.
Anny: Ai avut vreodată un moment în care să simți că vei renunța la scris? Dacă da, cum ai trecut peste?
Mihaela: Da, de mai multe ori, dar am revenit mereu la vechea mea pasiune.
Anny: În încheiere, ai vreun sfat pentru cei care ar dori să scrie, dar nu au curaj? Sau un cuvânt pentru cititori?
Mihaela: Să fie perseverenți și să creadă în visul lor.
Cărțile Mihaelei le găsiți aici :
Anny's Secret spot 