Jocul de-a moartea: Hotarul

Autor: Livia Furia

Copertă: Broşată

Anul apariţiei: 2017

Număr de pagini: 268

Când i se încredințează supravegherea a trei băieți de vârstă apropiată, Baron nici nu bănuiește cât de repede lumea lui avea să fie întoarsă pe dos.

Strigoii încep să bântuie prin noapte, fără ca vreo regulă să-i poată ține departe de copiii lor, spiritele se joacă de-a v-ați ascunselea, ferindu-se de păzitorii care trebuie să-i îndrume. În tot acest timp Vânătorii-de-suflete încearcă, ilegal, să-i prindă pe cei evadați din spatele ușilor ferecate.

Hotarul, un joc de-a moartea printre cei vii.

În așteptarea lui „Choice”, care mai are un pic și ajunge în librăria Quantum, Livia ne-a făcut o surpriză, aducând „Hotarul” în bibliotecile noastre. Poate fi comandată printr-un mesaj privat Liviei și o veți primi cu autograf cu tot.

Îi cunoaștem pe Adrian, Răzvan și Miky, trei puști cu scopuri diferite, viziuni ale vieții diferite, însă cu povești de viață atât de asemănătoare că devine repede clar că destinele lor sunt împletite. Cum? Ei bine, aici devine interesant și va trebui să descoperiți singuri.

Universul Hotarului se împletește atât de natural cu cel contemporan, încât e ușor să accepți existența Protectorilor, a demonilor și a fantomelor fără o a doua privire.

Nu mă așteptam să mă prindă atât de repede și să nu o pot lăsa din mână, în special pentru că în ultima perioadă nu am mai avut cine știe ce stare pentru citit. M-a surprins când am întors pagină după pagină, curioasă de ceea ce urmează, fără să mă mai gândesc la altceva. Am cărat-o după mine în toată casa, mi-a ținut companie la țigară și am simțit nevoia să scriu despre ea imediat ce am terminat-o.

Aștept cu nerăbdare și următorul volum, pentru că sinceră să fiu, nu mi-a ajuns.

Băieții sunt atât de bine și unic construiți, încât i-am îndrăgit pe fiecare în parte pentru propriile lor caracteristici. Pe Adrian îl admir pentru inteligența și charisma lui, pe Miky pentru curaj și precauție, iar pe Răzvan pentru îndrăzneală și hotărâre.

Personajele secundare sunt și ele atât de bine individualizate, că le recunoști după replici.

Cu alte cuvinte, da. O recomand, cu tot dragul. O atmosferă naturală, ușor miss peregrinistica (fără a avea însă ceva în comun cu romanul respectiv) și sincer, mult peste o groază de #1 New York Times pe care le-am citit.

Acum, de-abia aștept Choice.

Cam atât.

Lectură faină și să fiți iubiți !

Anny.